La Multi Ani, mami!

  ,,Tu, iarbă, tot ai mamă?

De ai, de bună seamă:

Atunci când înverzeşti,

De ea îţi aminteşti.

Tu, floare, tot ai mamă?

De ai, de bună seamă:

Atunci când înfloreşti,

De ea îţi aminteşti.

Tu, steauă, tot ai mamă?

De ai, de bună seamă:

Atunci când te iveşti,

De ea îţi aminteşti. "

Dacă ar fi fost să fie, astăzi ar fi fost ziua ta, mami. Mă întreb şi încerc să–mi imaginez cum ar arăta chipul tău la vârsta de 62 de ani. Sunt sigură că tot blândeţe şi căldură ar emana. Mi-e dor de tine, ştii? E nedrept! Mamale nu ar trebui să plece, nu ar avea voie să plece, să ne fie luate şi să treacă în alte lumi. Sunt atâtea momente în care simt nevoia de a mă ţine în braţe, de a mă mângâia sau de a-mi da un sfat. Îmi doresc îmbrăţişarea ta, sfatul tău, dojana ta... sau, pur şi simplu, umărul tău pe care să pot plânge în voie. 

Se spune că timpul vindecă rănile. Nu cred că le vindecă, dar ne face să ne obişnuim cu ele, să le acceptăm şi ne învaţă să găsim metode de domolire a durerii. Cu trecerea anilor, am învăţat să-mi alin dorul de tine, mami, mergând la mormântul tău, singură. Îmi place să fiu doar eu cu tine, să-ţi împărtăşesc cele mai ascunse gânduri, să-ţi cer sfatul, chiar dacă “palpabil” nu mi-l poţi oferi. Dar întotdeauna vin mai liniştită şi mai încrezătoare de acolo. Ştiu că, de acolo, de Sus, ai grijă în continuare de noi şi că veghezi asupra noastră. 

Astăzi, ca în fiecare an, am trecut pe la “fetele tale” de la laboratorul tău de turtă dulce, cum îmi plăcea mie să-i spun în copilărie:) Deşi au trecut 12 ani de când tortul minune nu mai e făcut de mânuţele tale în această zi, ele au păstrat tradiţia. Am stat cu ele, am mâncat tort şi am depănat amintiri cu şi despre tine. Apoi, am mers să-ţi duc un buchet de flori şi să-ţi şoptesc “La Mulţi Ani, mami meu drag!”. Şi ce dacă nu mai eşti printre noi, fizic? În sufletul meu exişti şi am tot dreptul din lume să-ţi urez La Mulţi Ani de ziua ta, pentru că, dincolo de nori, există viaţă, pentru că în sufletul meu eşti NEMURITOARE.