Într-o lume în care totul se desfăşoară pe repede-nainte, relaţiile înfiripate pe internet ocupă un loc din ce în ce mai important în lumea celor singuri. Mulţi le consideră ca fiind doar nişte distracţii de moment, alţii le consideră cele mai serioase lucruri din viaţa lor, iar pentru unii nu însemna nimic şi evită pe cât posibil să se implice în aşa ceva.
În principiu, dragostea virtuală nu se deosebeşte prea mult de dragostea “în forma ei clasică”, doar că lipsesc îmbrăţişările, săruturile, privirile dulci etc. Frumuseţea acestui început este că ai posibilitatea să fii deschis şi să îi spui celuilalt tot ce ai pe suflet. Urmează împărtăşirea de idei, pasiuni şi primele certuri.
Ca relaţia să dureze, trebuie să existe un interes comun, atracţia psihică nefiind întotdeauna suficientă. Distanţa nu este neapărat rea, ci depinde de ce faci atâta timp cât ea există. O relaţie la distanţă trebuie luată în primul rând ca o provocare şi nu ca pe ceva îngrozitor, o problemă imposibil de rezolvat. Ea prezintă diverse avantaje şi dezavantaje.
Printre avantaje, aş enumera faptul că acorzi mai mult timp pentru a comunica cu persoana iubită, îi dedici atenţia şi tot timpul liber, vă povestiţi mai multe şi vă ascultaţi cu mai mult interes. Este şi lucrul care, pe mine personal, m-a determinat, la un moment dat, să dau o şansă unei astfel de relaţii. Şi asta pentru că, în lumea reală, se ard etape iar comunicarea îşi pierde importanţa.
Un alt avantaj ar fi faptul că trecerea timpului sporeşte pasiunea, total opus decât în cuplurile care sunt împreună fizic, zi de zi, pentru că distanţa nu lasă loc ca rutina să se instaleze.
Cel mai mare dezavantaj al unei astfel de relaţii ar fi, zic eu, faptul că la un moment dat se instalează frustrarea că nu poţi atinge persoana iubită, că nu poţi să îţi exprimi “palpabil” sentimentele.
De asemenea, dragostea virutală implică un risc, şi încă unul foarte mare. S-ar putea ca, după luni de „întâlniri” pe net şi după sute de sms-uri, cei doi aşa- zişi îndrăgostiţi, ajunşi faţă în faţă, să descopere că nu sunt nici pe departe aşa cum se ştiau sau, cel puţin, aşa cum credeau că se ştiu. Există însă şi cazuri cu happy-end, există oameni care îşi asumă riscul pentru a fi fericiţi şi cărora le şi reuseşte... ei sunt aceia care, odată ajunşi din faţa calculatorului alături, descoperă că sunt suflete pereche, că se completeză reciproc şi că, de fapt, ei s-au căutat toată viaţa.
Sunt persoane care susţin că relaţiile pe internet sau intenţia implicării într-o astfel de relaţie ar fi un mod disperat de a scăpa de singuratate... chiar ultimul mod. Tot ei cred că e un lucru cam ruşinos şi spun că nu văd viitorul unei astfel de relaţii şi de aceea nici nu îşi propun să încerce aşa ceva.
Blamate sau nu, relaţiile pe internet sunt o relitate, una cu care ne confruntăm zi de zi. Trăită în faţa calculatorului sau în braţele celui iubit, DRAGOSTEA rămâne să fie cel mai pur şi sincer sentiment, căruia i se inchină şi “prinţi” şi “cerşetori”. E un maraton al celor singuri. Eu însămi am alergat în acest maraton al iluziei. Din când în când, nepermis de rar, cineva ajunge la destinaţie. Eu n-am reuşit, însă cunosc personal persoane cărora le-a reuşit, care şi-au întâlnit sufletul pereche în această lume. Sunt excepţiile care confirmă regula… puţine, dureros de puţine, dar ele există.
Aşadar, nu da cu piciorul unei relaţii la distanţă, ci fă sacrificiul de a o aduce aproape, dacă eşti convins că merită!
Dragostea poate trece peste timp, peste distanţă, peste orice graniţă,dar numai dacă într-adevăr există.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu