Am plans la multe filme, de dor, de drag, de necaz, de prea multa sau prea putina inima….au fost filme la care am plans de fericire si altele in care am sughitat intr-un plans de tristete si durere. Exista filme care sunt excelent realizate, actori talentati si subiecte simple, dar profunde, care ne pot determina sa plangem sau sa fim extrem de impresionati, pastrandu-le in suflet.
Un astfel de film este La vita e bella. E filmul care m-a impresionat cel mai mult. Profund , plin de actiune. Arata mai bine ca oricare alt film dragostea parintilor pentru copii si sacrificiile pe care unii dintre acestea le-ar face pentru copii lor. Arata foarte bine drama evreilor in timpul celui de-al 2-lea razboi mondial, in acelasi timp aratand si partea frumoasa a vietii , partea care merita traita. In mijlocul infernului viata vibreaza cu o forta fantastica,suferinta si fericirea isi confunda granitele. Un om ce isi demonstreaza iubirea intr-o maniera magica dar totodata comica, care isi iubeste copilul mai presus de propria-i viata, cu o inteligenta uimitoare, cu spirit de sacrificiu nemaipomenit...acesta este personajul acestui film care e capabil sa scrie cu gloante pe corpul sau pentru a-l pastra intact pe al fiului, un parinte care transforma o calatorie spre moarte intr-un concurs, care porneste spre moarte cu zambetul pe buze stiind ca fiinta iubita e in siguranta ...un personaj ce da cea mai importanta lectie de viata celor ce vor sa o inteleaga...o atitudine pozitiva pentru a rezista in cele mai grele momente.
O morala a acestui film ar fi:"Viata nu trebuie traita cu teama, trebuie sa te bucuri de fiecare clipa asa cum este ea!
Un film de vazut si de revazut in tihna.Vi-l recomand cu mare drag.
Viata e frumoasa!Viata e iubire!
