Târziu în noapte mă aflu într-un parc pustiu şi alerg. La un moment dat mă opresc şi privesc absentă spre singurul felinar care îmi veghează nebunia.Vag, mă gândesc că acum o oră am pus punct unei fraze pe care o scriam într-o scrisoare adresată unui destinatar pe care am relizat că nu-l cunosc deloc, deşi credeam contrariu. Umbre, puțin vânt printre arbori. Închid ochii.Toată liniştea din jur e acolo doar ca să mă facă mai atentă la felul în care mă agăţ de noapte.N-ai cum să-ţi faci iluzii când eşti mereu cu un pas în spate. Şi ce dacă ceea ce se numeşte „întârziere” e de fapt” prudenţă”? ”Acest vis nu există”. ”Acest vis nu există”. E ca atunci, demult, când am rămas blocată în lift ore întregi. Iar el suia și cobora fără să știe că sunt în el. Memoria funcționează la fel. E acel lift în care ești blocat întregul timp care ți s-a dat. Fiecare zi e un lift. Noaptea asta e un lift. Clipa asta e un lift. Gândul ăsta e un lift. Eu însămi sunt un lift. Încep iar să alerg. Îmi place fuga asta. Nu duce nicăieri.
Prea târziu…ţi-am observat întoarcerea în trecut,singura întoarcere pe care nu mi-o doresc pentru tine, singura întoarcere care îmi oferă convingerea că nu am de ce să-mi pară rău.Până la urmă totul se rezumă la o tăvăleală palpitantă, nu contează protagoniştii. E păcat. Îmi pare rău pentru tine, meritai un pas înainte, nu unul înapoi. Îmi pare bine pentru mine pentru că gestul tău mi-a curmat suferinţa şi m-a scăpat de tristeţea emergentă care mă învăluise. Eşti un om minunat dar, ca bărbat, nu te deosebeşti cu nimic de ceilalţi. Sper din suflet ca niciodată, niciun bărbat, să nu-ţi facă ţie ceea ce-i faci tu acum unui anume bărbat, chiar dacă e un oarecare şi n-are de ce să-ţi pese. Probabil pasiunea este mai mare când ştii că acea femeie aparţine unui alt bărbat. Şi ce dacă ea e o târfă? Până la urmă, oferă plăceri gratuite. Şi vorba aceea, tărfele întotdeauna au noroc de cei mai buni bărbaţi.
La orice final, e bine să oferi şi să-ţi oferi un cadou de rămas bun..Începând de azi, voi deveni o târfă. Tărfa oricui mă va dori, dar niciodată a ta. Acesta e cadoul meu de bun rămas pentru mine. Am învăţat de la bărbaţii din viaţa mea că e frumos să fii amanta sau târfa cuiva. Eşti admirată, gratulată, copleşită de complimente, de daruri , de aproape orice îţi doreşti, mai puţin iubire. Dar cine mai are nevoie de iubire în ziua de azi? Atâta timp cât ştii să oferi plăcere, poţi obţine tot ce-ţi doreşti de la un bărbat. Dacă eşti o târfă deşteaptă, poţi obţine şi dragostea când ajungi să ţi-o doreşti.
Pentru tine, am un cadou special. Acum ceva vreme, un prieten drag mie, mi-a dăruit o cheiţă. Mi-a spus că e cheiţa care mă va ajuta să deschid uşa ce duce spre împlinirea visului nostru. Eu n-am ştiut s-o folosesc. Poate n-am nimerit lacătul potrivit. Drumul pe care eu pornesc azi nu mai are nevoie de această cheiţă, e un drum fără obstacole, un drum care duce spre nicăieri. E drumul pe care prefer să păşesc eu şi de pe care să te întorci tu. Mai poţi, ai făcut doar un mic pas, l-ai tatonat. Lasă-mi-l mie şi porneşte tu pe drumul anevoios, dar la capătul căruia, cu siguranţă, te aşteaptă ceva minunat. Cheiţa visului împlinit va deschide lacătul potrivit aflându-se în posesia ta. Condiţia este să laşi noroiul altora, cred. Şi mai cred că tu ştii asta. Sau, cel puţin, sper asta. Alegerea e doar a ta. Tu ştii cu ce poţi trăi şi merge mai departe.
