Rolul tău nu este să cauţi iubirea, mi-a spus azi cineva. Iubirea nu este perfectă. Nici pentru oameni, nici pentru sine, nici pentru tot ceea ce ne înconjoară. Acesta este motivul pentru care ne străduim, în speranţa că vom fi mâine mai buni. De cele mai multe ori însă, trebuie să continuăm acest efort fără persoana care ne-a arătat calea. Probabil că în asta constă lecţia. Fără rupturi nu poate exista apoi alipire. Fără crăpături nu poţi reface întregul . Fără lipsuri nu poţi învăţa preaplinul. Cred că dacă cineva ar putea mai mult, ar face-o. Nimeni nu este născut rău.
Sufletul aduce dragostea. Ego-ul nu o face, dar sufletul da. Când apar tensiunile, nu avem cum să le evităm însă, felul în care le tratăm contează cu adevărat.
Percepţiile oamenilor sunt atât de diferite...şi fiecare vrea să-şi spună cuvântul, fiecare crede că adevărul lui este mai alb, mai imaculat , mai real decât al celuilalt. Ceea ce nu se percepe este că trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem şi să îi lăsăm pe fiecare în drumul lor... dacă vibraţia este aceeaşi cu a noastra, există compatibilitate, dacă nu, înseamnă că se uită în altă direcţie. Lasă-i să fie liberi atunci!
Rolul tău este doar să cauţi şi să găseşti toate barierele dinlăuntrul tău pe care ţi le-ai construit singură pentru a te feri de iubire.
Iubirea este un exerciţiu pe care încercăm să-l rezolvăm toata viata. În faţa iubirii ne dovedim mult prea des stângaci în a o manifesta necondiţionat, deschis, vulnerabil, pasnic. Restul este egoism şi praf în vânt…
EGO-ul include şi sufletul... aşa simt eu!
RăspundețiȘtergereFără suflet, "ego"-ul n-ar exista.
Şi ieri şi astăzi şi mâine şi în fiecare zi, voi continua sa cred în iubire.
Cu toate "stângăciile" inerente şi toate barierele ivite cu voia sau fără voia noastră,
dacă iubirea este sinceră, iubim întâi cu sufletul, iubim sufletul celui în care credem.
Dacă nu, restul...
...restul într-adevar este "praf în vânt".