A fost frumos la mine in copilarie . M-am simtit ca intr-un cocon, protejata de toate relele lumii si iubita asa cum ar trebui sa fie orice copil pe lumea asta. Am de atunci amintiri mult mai clare decat cele din urma cu cativa ani. Eram geloasa pe sora mea-bebelus si urlam atat de tare cand mama o lua pe ea in brate incat trebuia s-o lase pe ea si sa ma ia pe mine.
Imi amintesc si de singura bataie pe care am primit-o; eram in clasa intai si colega mea, Alina Brandusan, m-a chemat la ea, dupa scoala, sa ne jucam cu cateii. Cand m-am intors acasa dupa cateva ore bune, parintii mei erau livizi, sunasera la scoala, la rude, la politie, la spitale...
Imi amintesc cu rusine de palma pe care i-am dat-o in prima zi de scoala colegei mele Mihaela Teglas pentru ca ma tot tragea sa intru in rand:). Eram constiincioasa si-mi faceam temele singurica, dar eram uituca si-mi lasam mereu caietul de teme acasa. Si primeam bataie (cu linia peste varfurile degetelor) de la invatatoarea mea-dna Pal.
Imi amintesc cu zambetul pe buze de "gasca" mea de baieti alaturi de care faceam tot felul de nazbatii, fiind o fire foarte baietoasa pana pe la 10 ani.Mi-am spart capul de vreo 6 ori,ajungand sa merg la urgenta fara sa-mi mai anunt parintii de noua isprava, insotita fiind doar de "gasca" mea.Cand ma vedeau ca apar cu trupa de baieti dupa mine,doamnele asistente ma cunosteau deja si spuneau "vine iar Oana care-si tot sparge capul ":)
Imi amintesc si de despartirea de copilarie-prima oara s-a intamplat cand mama a incetat sa ne mai pupe de noapte buna inainte de culcare, a doua oara a fost pe la 8 ani cand am incetat sa cred in mos Craciun si a treia oara a fost cand i-am pierdut pe bunicii mei.
Imi amintesc si de momentele "ciocolata":)) Cand primeam ciocolata, parintii aveau grija s-o imparta in mod egal; eu, lacoma, o mancam instant iar sora mea, chibzuita, si-o punea la pastrare. In momentul in care o scotea la iveala, ai mei o obligau s-o imparta din nou cu mine:)
Imi amintesc si cum citeam cu o lanterna chinezeasca mica si cu o lumina chinuita sub patura dupa ce se dadea stingerea si cum aveam intodeauna o carte sub manual din care citeam iar cand intra unul dintre parinti reveneam cuminte la manual.
Imi amintesc si de jocurile copilariei; tupul, cantatul pe hinta, tara, tara, vrem ostasi, orase, munti, rauri etc, de-a fiul muntilor, de-a ciresarii:)-multa vreme am pastrat un borcanel de lipici care era plin cu monede de 5 bani-strangeam cheta pentru a pleca in expeditie intocmai ca eroii nostri:Tic, Ursu, Maria, Lucia, Dan, Ionel si Victor.
Imi amintesc cu groaza de taberele scolare (munte si mare) unde mancarea avea gust de lipici dar si de minunatele vacante cu bunicii mei la strabunica mea in Ciucea unde eram uimita sa descoper gratie vecinilor cate un nou cuvant in fiece zi (regionalisme).
Imi amintesc si de neastamparul si plictiseala pe care o incercam si eu si sora mea cand parintii ne luau cu ei la concertele filarmonicii satmarene si cu ciuda de faptul ca mama, ca sa nu faca nicio diferenta intre noi ne imbraca exact la fel (cam de la 5 ani pana pe la 10)-cred de acolo mi se trage acum refuzul pt serie si "uniforma".
Si, desi am 39 de ani, o spun cu mandrie ca nu s-a rupt cordonul ombilical si ca, desi parintii mei nu mai sunt langa noi, familia mea e tot pe primul loc:)
Copchila! :)
RăspundețiȘtergere